Morihei Ueshiba s-a născut în Tanabe, Wakayama, Japonia pe 14 Decembrie 1883. Singurul băiat dintre cei cinci copii ai lui Yoroku și Yuki Ueshiba a fost crescut într-un mod oarecum privilegiat. Ueshiba era un copil slab și bolnăvicios, cu înclinații mai degrabă livrești. La o vârstă fragedă, tatăl său l-a încurajat să înceapă luptele sumo și înotul și l-a încântat cu povești despre străbunicul Kichiemon care a fost considerat un samurai foarte puternic în vremea sa. Dorința de a dobândi o astfel de putere a crescut și mai mult atunci când tânărul Ueshiba a fost martorul unui atac asupra tatălui său din partea unor rivali politici.

Este știut că Ueshiba a studiat mai multe arte marțiale în tinerețe dar nu s-a antrenat intensiv în nici una. Asta s-a întâmplat până în 1912 cand s-a mutat împreună cu soția sa în Hokkaido, moment în care antrenamentele sale în artele marțiale au capatat o reală profunzime. Asta pentru că a început studiul Daito-ryu Aiki-jujutsu sub îndrumarea lui Sokaku Tadeka.

În primii ani, între 1920 și 1930, Ueshiba a predat sistemul Aiki-jujutsu în care primise atestatul de la Sokaku Takeda. Formele timpurii de antrenament sub îndrumarea lui Morihei Ueshiba erau caracterizate de folosirea amplă a loviturilor în puncte vitale (atemi), folosirea pe scară largă a armelor și o abordare mult mai liniară a tehnicii decât se întâlnește în formele mai târzii ale Aikido-ului.

Mai târziu, pe măsură ce Ueshiba se separa treptat de Takeda, a început să implementeze mai multe schimbări în arta sa. Aceste schimbări sunt reflectate în diferitele nume cu care se refera la arta sa, întâi Aiki-jujutsu, apoi Ueshiba-ryu, asahi-ryu, Aiki budo și, în final, Aikido.

Pe măsură ce Ueshiba înainta în vârstă, în tehnică și în spiritualitate, arta lui s-a schimbat și ea, devenind mai maleabilă și mai circulară. Tehnicile de lovire au devenit mai puțin importante iar predarea lor – formală. O expresie a artei sale era accentul puternic pus pe tehnicile așa-numite “kokyu-nage” sau “aruncările prin forța respirației” care sunt mai maleabile și mai armonioase, folosindu-se de mișcarea oponenților. Multe din aceste tehnici își au rădăcinile în metodele Daito-ryu, mai degrabă decât în tehnicile mult mai directe de luxare din stilul jujutsu.

După ce a părasit Hokkaido, în viața lui Morihei Ueshiba și-a făcut simțită influența Onisaburo Deguchi, liderul spiritual al religiei Omoto-kyo din localitatea Ayabe.

Ca un efect în plus al creșterii sale spirituale, această legatură s-a soldat cu intrarea lui Ueshiba în cercurile elitelor politice, ca expert în artele marțiale. Dojo-ul lui Ueshiba din Ayabe a devenit locul de antrenament al membrilor sectei Omoto-kyo. Deși până la urmă Ueshiba s-a distanțat de Onisaburo Deguchi, efectul acestuia asupra sa și a artei sale nu poate fi contenstat.

Nașterea propriu-zisă a Aikido-ului a avut loc în urma unor experiențe de trezire spirituală pe care Morihei Ueshiba le-a avut. Acesta își descrie revelațiile astfel:

În acel moment am fost iluminat: sursa budo-ului este iubirea lui Dumnezeu – spiritul protecției iubitoare pentru toate ființele… Budo nu înseamnă învingerea unui adversar prin forță și nu este un mijloc prin care să conducem lumea la distrugere… Adevăratul budo este acceptarea spiritului universului, păstrarea păcii în lume, protejarea și cultivarea tuturor ființelor…”

Sau:

Calea războinicului a fost prost înțeleasă. Ea nu înseamnă să omori sau să distrugi pe alții. Cei care se întrec și încearcă să-și dovedească superioritatea fac o greșeală teribilă. A lovi, a răni sau a distruge sunt cele mai rele lucruri pe care le poate face o ființă umană. Adevărata cale a războinicului este prevenirea acestui măcel, este Arta Păcii, puterea iubirii.

În 1927 Ueshiba s-a mutat la Tokio unde și-a fondat primul dojo, care există și azi sub numele de Aikikai Hombu Dojo. Între anii 1940 – 1942 a făcut numeroase vizite la Manchukuo pentru a preda arta sa martială. În 1942 a părăsit Tokio și s-a mutat la Iwama în prefectura Ibaraki, unde termenul de Aikido a fost folosit pentru prima dată ca nume pentru arta sa. Aici el a fondat Aiki Shuren Dojo, cunoscut și ca Iwama dojo. În tot acest timp a călătorit intens în Japonia, în special în regiunea Kansai, predând Aikido.

Morihei Ueshiba a murit în 26 aprilie 1969.

Ueshiba este evocat de elevii săi ca un maestru de arte marțiale ale cărui studii au depășit limitele aspectelor tehnicii pentru a include abordări filozofice și morale asupra lumii, bazate pe armonia înconjurătoare în loc de agresiune.

Există multe relătări despre abilitațile marțiale ale lui Ueshiba. De exemplu, se spunea că era capabil să scape dintr-o încercuire stransă a elevilor săi înarmați cu săbii și care atacau simultan. Mulți dintre ei spuneau apoi că nici măcar nu-l vedeau trecând printre ei. Altă relatare se referă la faptul că putea să dărâme pe cineva din picioare cu forța kiai-ului său.

De-a lungul vremii, Ueshiba a antrenat un mare număr de elevi, dintre care mulți au devenit mari profesori în stilurile lor.