search back preload
header-test

Scopul final al Aikido-ului este transformarea personală. Obiectivul său este crearea ființelor umane integrate care sunt capabile să-și dovedească din plin înțelepciunea și capacitatea de a rezolva orice problemă. Cu toate acestea, discuțiile filozofice sunt rare în dojo. Accentul se pune în special pe practică. Elevii se antrenează pentru a întâmpina acțiunea adversarului și a o redirecționa cu tehnici marțiale eficiente și puternice. În același timp ei, își dezvoltă deprinderea de a nu reacționa exagerat și de a rămâne concentrați.

Cea mai mare parte a antrenamentului se face cu un partener. Fiecare lucrează la nivelul său de abilitate, alternând ca uke (atacator) sau nage (cel care primește atacul). Ambele roluri sunt solicitante, ducând la creșterea gradată și naturală a rezistenței, fexibilității și forței fizice.

Aikido cuprinde un domeniu larg de stiluri de antrenament și permite oamenilor să se antreneze în funcție de gradul individual de pregătire. Ca rezultat, Aikido poate fi practicat de copii, bărbați și femei de orice vârstă.

În Aikido, ca în toate artele marțiale japoneze, există aspecte atât fizice, cât și mentale ale antrenamentului. Antenamentul fizic în Aikido este divers, acoperind atât condiția fizică generală cât și tehnicile specifice. Datorită faptului că o parte substanțială a pregătirii în orice stil de Aikido constă în proiectări, primul lucru pe care toți elevii trebuie să-l cunoască este cum să cadă și să se rostogolească în siguranță.

Tehnicile specifice de atac includ atât lovituri cât și prize; tehnicile de apărare constau în proiectări și fixări. După ce au fost învățate tehnicile de bază, elevii studiază apărarea liberă împotriva mai multor oponenți și tehnici cu arme.

Scopurile propuse de antrenamentul fizic în Aikido includ relaxarea controlată, flexibilitatea și rezistența, cu un accent mai mic pus pe antrenamentul de forță. În Aikido, împingerea sau mișcările de extensie sunt mult mai des întâlnite decât tragerea sau mișcările de contracție. Această diferență trebuie aplicată în pregătirea fizică generală a practicanților de Aikido.

În Aikido se pune accent pe folosirea mișcărilor coordonate ale întregului corp și pe echilibru; antrenamentul începe de obicei cu exerciții de încălzire ce includ întinderi, fandări și căderi.

Antrenamentul în Aikido se bazează în primul rând pe doi parteneri ce practică forme prestabilite mai degrabă decât practică liberă. Modelul de bază este ca cel care primește tehnica (uke) să inițieze un atac împotriva celui care execută tehnica (nage), care neutralizează acest atac cu o tehnică de Aikido.

Ambele jumatăți ale mișcării, atât cea a lui uke cât și cea a lui nage sunt considerate esențiale în antrenamentul de Aikido. Ambii studiază principiile Aikido de armonizare și adaptare. Nage învață să se armonizeze cu energia de atac și s-o controleze, în timp ce uke învață să devină calm și flexibil când este în dezavantaj, în pozițiile dezechilibrate în care l-a plasat nage. Uke caută continuu să-și redobândească echilibrul și să-și acopere punctele vulnerabile (de exemplu o parte expusă), în timp ce nage își folosește poziția și sincronizarea pentru a-l menține pe uke dezechilibrat și vulnerabil. În antrenamentul mai avansat, uke va aplica uneori anumite tehnici pentru a-și redobândi echilibrul și pentru a-l proiecta sau imobiliza pe nage.

Tehnicile de Aikido de obicei vizează apărarea împotriva unui atac. De aceea, pentru a practica Aikido cu partenerii lor, elevii trebuie să învețe diverse tipuri de atacuri. Deși atacurile nu sunt studiate atât de amănunțit ca în artele marțiale bazate pe lovire, atacurile realiste (o lovitură puternică sau o priză imobilizatoare) sunt necesare pentru a studia corect și eficient aplicarea tehnicii.

AddThis Social Bookmark Button

S5 Box

Vă puteți conecta folosind un cont local sau contul Facebook asociat.